Este o zi de duminică, o zi în care îl găsim la câmp, în mijlocul culturii de lubeniță, pe viceprimarul comunei mehedințene, Vrata, Stelică Pescaru. În timpul săptămânii își îndeplinește atribuțiile de ales al comunității, iar, în timpul liber, face ceea ce știe el să facă cel mai bine, împreună cu familia, de când era doar un copil.
Agricultura este pentru Stelică Pescaru cea mai importantă sursă de venit, politica, o oportunitate de moment. Nu a renunțat la ceea ce înseamnă moștenire din tată-n fiu, ci o transmite, mai departe, generației următoare. Banii, câștigați din recolta lubeniței la câmp, reprezintă venitul de bază pentru familia sa, deși, presupune multă muncă, timp, sacrificii, și, de multe ori, pierderile sunt destul de mari. Dar asta nu îl împiedică să continue, căci atunci când faci ceva cu pasiune, pasiune pe care o regăsim în ochii acestuia, nu ai cum să nu reușești. Mândru de recolta sa, Stelică ne prezintă produsul final al muncii sale. Cu un gust aparte și un parfum de-ți lasă gura apă, produs bio românesc, lubenița de la Vrata, trebuie încercată.
Munca la câmp nu este o muncă pe care o poate face oricine, însă, familia Pescaru o face de peste 30 de ani.. Pornind din zorii zilei, până târziu în noapte, există mereu ceva de lucru la cultură. Sarcinile sunt împărțite, soția viceprimarului, doamna Pescaru, vinde lubenițele, pe piață, tocmai în județul Bihor. Și-a format acolo o clientelă fidelă, care îi așteptă în fiecare vară, cu produsul proaspăt recoltat. Băiatul său, Mihai, este cel care rămâne șef pe plantație, pe întreaga perioadă a recoltării. Viceprimarul, Stelică, se ocupă în principal, în această perioadă, de aprovizionare. Și-a luat concediu de la primărie, pentru a se putea ocupa de transport. Însă, nu neglijează nici faptul că lubenițele trebuie să fie ferite de dăunători, pentru ca produsul plin de savoare, să ajungă pe mesele cumpărătorilor.
Dincolo de funcția sa, aceea de ales al comunității, viceprimarul demonstrează că, munca pe care o face, este un motiv de mândrie. Deși ar fi putut să se limiteze la veniturile câștigate de la primărie, acesta nu concepe să renunțe la ceea ce știe să facă cel mai bine: să muncească. Consideră că, politica este un fel de hobby, dar meseria lui de bază, rămâne aceea de agricultor, deși, nu e deloc ușoară.
Stelică Pescaru ne demonstrează că, poate fi un altfel de politician, cam rar întâlnit, ce-i drept, însă, calitatea sa de om, nu îl lasă pradă viciilor politicianiste. Munca sa îl reprezintă, împreună cu întreaga familie, iar când lubenița sa gustoasă ajunge pe mesele noastre, acel moment în care ne bucurăm de dulceața fructului, este momentul în care putem spune, cu convingere că, viceprimarul Stelică este un exemplu de: AȘA DA!
