O filmare de câteva secunde poate schimba destinul unui om. Poate transforma o ceartă de familie într-un dosar penal, un părinte într-un condamnat înainte de verdict și o problemă socială complexă într-un subiect de scandal pe internet.
O femeie din Constanța este cercetată de autorități după ce a fost filmată în timp ce își agresează fiica pe o stradă din oraș, în urma unui conflict, despre care femeia spune că ar fi pornit după ce copilul i-ar fi adresat jigniri. Imaginile, ajunse rapid în mediul online, au stârnit un val de reacții, iar cazul a readus în atenție discuția despre violența asupra copiilor, responsabilitatea părinților și modul în care statul intervine în astfel de situații. După apariția filmării pe internet, reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului s-au autosesizat și au început verificările pentru a stabili circumstanțele exacte ale incidentului și situația familiei.
Condamnăm fapta, dar ignorăm adesea cauza
Din primele verificări reiese că femeia își crește singură copiii de câțiva ani și că a ajuns într-un moment de epuizare. Autoritățile verifică acum circumstanțele incidentului și situația copilului. Dacă faptele vor fi confirmate, aceasta ar putea răspunde penal și riscă, în funcție de gravitatea situației, inclusiv o condamnare la închisoare.
În imaginile apărute online vedem doar un moment grav, însă nu și tot ce l-a precedat. Nu vedem epuizarea, lipsurile, presiunea de a crește singur un copil sau lipsa unui sprijin real din partea celor care ar trebui să fie alături de familiile aflate în dificultate. Mulți părinți sunt lăsați să ducă singuri greutăți uriașe, iar atunci când cedează, sunt condamnați de opinia publică înainte ca cineva să înțeleagă prin ce au trecut.
Copilul trebuie protejat. Dar și părintele trebuie sprijinit
Ca de fiecare dată când o astfel de situație ajunge pe internet, societatea s-a împărțit rapid în două tabere. De o parte sunt părinții care spun că, înainte de a judeca, trebuie privit întregul context. Vorbesc despre mame și tați care cresc singuri copii, despre oameni ajunși la epuizare, fără sprijin real, fără consiliere și fără ajutor din partea unui sistem care intervine de multe ori doar atunci când situația explodează.
De cealaltă parte, tot mai mulți copii au devenit judecătorii părinților în spațiul online, o altă realitate a vremurilor actuale este faptul că tot mai multe conflicte de familie ajung în spațiul public. Mulți tineri au început să privească relația cu părinții prin filtrul rețelelor sociale, unde orice greșeală poate deveni motiv de expunere și condamnare publică.
Dezumanizarea, un fenomen tot mai prezent
Cazul ridică și o altă întrebare incomodă despre societatea în care trăim. În loc ca primul impuls să fie, atunci când este posibil și sigur, acela de a cere ajutor sau de a încerca să oprească un conflict, tot mai mulți aleg să scoată telefonul și să filmeze. Uneori imaginile sunt importante pentru a dovedi o faptă și pot ajuta autoritățile, însă ele devin adesea și conținut pentru rețelele sociale, unde drama unor oameni se transformă în spectacol. Dincolo de responsabilitatea părintelui și de obligația statului de a interveni, merită să ne întrebăm dacă nu asistăm și la o formă de dezumanizare, în care privim suferința prin ecranul telefonului înainte de a privi omul din fața noastră.
Statul trebuie să fie prezent nu doar când există scandal
Instituțiile statului s-au autosesizat în acest caz. Autoritățile verifică situația copilului și urmează să stabilească ce măsuri sunt necesare. Este normal ca orice suspiciune de abuz asupra unui copil să fie analizată. Dar aceeași întrebare revine de fiecare dată: Unde este statul înainte ca un părinte să ajungă la capătul puterilor? Câte familii primesc sprijin înainte de a ajunge în criză? Câte mame sau tați singuri au acces real la consiliere psihologică, la programe de educație parentală sau la servicii sociale care să îi ajute? De prea multe ori, statul apare după ce problema explodează.
În România, legislația privind protecția copiilor prevede sancțiuni severe pentru rele tratamente și violență asupra minorilor. Iar protejarea copilului trebuie să fie o prioritate.
Violența împotriva copiilor nu trebuie să existe și nu poate fi tolerată sub nicio formă. Orice copil are dreptul să crească într-un mediu sigur, iar atunci când acest drept este încălcat, autoritățile au obligația să intervină și să îl protejeze. În același timp, societatea este tot mai rapidă în a condamna un părinte care greșește și tot mai lentă în a se întreba de ce a ajuns acolo. Între o filmare virală și un dosar penal se pierde, de multe ori, discuția cu adevărat importantă: ce face statul pentru ca un părinte să nu ajungă la capătul puterilor și un copil să nu mai fie pus într-o astfel de situație? Pentru că, dacă ne limităm doar la condamnarea faptei și ignorăm cauzele care au condus la ea, riscăm să repetăm aceleași tragedii, fără să rezolvăm problema de la rădăcină.
Protejarea copilului și sprijinirea familiei nu sunt obiective care se exclud. O societate matură trebuie să le facă pe amândouă în același timp.
