Astăzi, Alex s-a întors acasă. Nu așa cum visau prietenii și colegii lui, nu așa cum au sperat zile întregi familia și oamenii care s-au rugat pentru el. S-a întors în liniște, iar la Orșova l-au așteptat cei care i-au fost mai mult decât colegi, i-au fost a doua familie.
Prima oprire în drumul spre casă a fost în fața Detașamentului de Pompieri din Orșova. Acolo unde, până nu demult, îmbrăca uniforma, răspundea la intervenții și pleca alături de ceilalți să salveze vieți. Astăzi însă, colegii lui au stat aliniați și l-au primit în tăcere și cu ochii în lacrimi.
Unii nu și-au mai putut ascunde durerea și au plâns amar. Alții au rămas drepți, dar cu lacrimile purtate în suflet. Pentru toți, momentul a fost greu de pus în cuvinte, pentru că nu își imaginau că într-o zi îl vor primi înapoi astfel, fără promisiunea unei noi întâlniri la următoarea gardă.
Colegii i-au cinstit memoria și i-au transmis un ultim omagiu printr-un mesaj special, în numele celor care au lucrat alături de el și l-au cunoscut nu doar ca pompier, ci ca om. Apoi, sirenele au început să răsune. Un sunet greu, care a rupt liniștea și care, pentru câteva clipe, a spus ceea ce nimeni nu mai putea spune în cuvinte.
Iar într-un gest care i-a făcut pe mulți să își șteargă lacrimile, colegii au ridicat furtunurile și au udat mașina mortuară, așa cum numai salvatorii știu să își conducă unul dintre ai lor pe ultimul drum.
Alex a fost iubit și apreciat de colegii lui, de comunitatea din Orșova și de oamenii din Svinița. A purtat uniforma cu onoare și a ales această meserie pentru că voia să îi ajute pe ceilalți.
Joi, de la ora 13:00, va fi condus pe ultimul drum, în satul natal, Svinița. Iar cei care l-au cunoscut nu își iau rămas-bun doar de la un pompier. Își iau rămas-bun de la un coleg, un prieten și un om plecat mult prea devreme.
